Despre corespondența conturilor

Înainte a de vorbi despre corespondența conturilor aș dori să reamintesc câteva informații pe care să le aveți permanent în minte, atunci când vă gândiți la contabilitate.

1. La baza oricărei înregistrări contabile sta un document justificativ primit sau emis (facturi, chitanțe, bonuri fiscale, Avize de expediție etc.).
2. Contabilitatea înainte de informatizare se făcea manual, acum se face automat.
3. Tot ce aveți de făcut este să copiați de pe documentele justificative datele solicitate de aplicația de evidență contabilă.
4. Toate calculele, fișele, situațiile și rapoartele contabile sunt generate automat de către aplicația de evidență contabilă.

REȚINE!
Dacă înainte de informatizare balanța de verificare se putea întocmi doar după încheierea lunii în termen de 21 de zile, acum balanța de verificare poate fi generată în fiecare minut, sau oricând dorești în doar câteva secunde.

Indiferent că vrei să ții singur evidența contabilă sau să știi ce are de făcut un contabil, reține că munca se reduce la înregistrarea documentelor contabile așa cum am arătat la pct. 3. Asta este toată munca. Toate fișele, situațiile și rapoartele contabile sunt generate automat în câteva secunde.

Corespondența conturilor

Dacă deschizi opțiunea din meniu Operatii/Articole contabile în fereastra care se deschide vei observa datele care ți se cer:
1. Data (cea de pe documentul justificativ)
2. Numărul documentului (poți trece prescurtat și tipul)
3. Cont debit
4. Cont credit
5. Suma (cea de pe document)
6. Explicații privind suma și documentul
7. Tipul (alege din listă). Eu folosesc Diverse pentru facturi, Casa pentru chitanțe și bonuri și Banca pentru extrasele de cont de la bancă.

Singurele date pe care nu le găsim pe document sunt cele de la pct. 3 și 4, cont debit și cont credit. Aici ne vom folosi de corespondența conturilor.
Dar nu te panica. Nu-i nevoie să faci o facultate de finante ca să înveți corespondența conturilor. Există monografii contabile publicate care explică corespondența conturilor și cu exemple despre cum se înegistrează documentele contabile justificative. Este suficint să cauți pe internet ca să găsești de unde poți cumpăra o monografie contabilă.

În anii `90 am folosit o Monografie contabilă editată de Ministerul Finanțelor, apoi din 2007 de cartea „Contabilitatea financiară românească conform directivelor europene”, Editura INTELCREDO, Deva, 2007, o lucrare foarte bună de vreo 520 de pagini. În 2014 am cumpărat „Cartea verde a contabilității 2014” și „Cartea roșie a contabilității 2014”, Editura Rentrop & Straton, București, 2014.

În timp vei înțelege tot mai bine contabilitatea și vei învăța pe parcurs. Împortant este să reții că fiecărui tip de document în corespunde o anumită corespondență a conturilor.
Să dăm câteva exemple.

1. Înregistrarea unei facturi de achiție marfă în valoare de 1000 lei de la SC ABC SRL. Conturile corespondente sunt 371 – 401.00001. Avem așadar debitul lui 371 cu creditul lui 401.00001.
Orice factură de achiziție marfă se înregistrează 371.x – 401.x, unde x este analiticul corespunzător. În cazul lui 371 tipilui de marfă, iar pentru 401 furnizorului.

2. Înregistrarea unei facturi emise pentru vânzarea de marfă în valoare de 1500 lei
Conturile corespondente pentru scoaterea din gestiune a mărfii vândute sunt 607 – 371 cu 1000 lei.
Conturile corespondente pentru facturarea mărfii vândute sunt 4111.00001 – 707 cu valoarea de 1500 lei.
Observi că aici pe baza aceluiași document am făcut două înregistrări. După ce am făcut prima înregistrare am apăsat Ctrl+Enter ca să trec la a doua înregistrare fără să mai introduc datele documentului. Vezi și explicația din bara de meniu a ferestrei Articole contabile.

3. Înregistrarea unei încasări prin casă în valoare de 1500 lei
Conturile corespondente sunt 5311 – 4111.00001.

4. Achitarea prin casă (în numerar) a facturii de achiziție marfă în valoare de 1000 lei.
Conturile corespondente sunt 401.00001 – 5311.
Te întrebi de unde scot aceste conturi și cum vei ști tu să faci aceste înregistrări. La început te uiți în monografia contabilă, iar cu timpul le înveți pe de rost. Secretul este să practici, să lucrezi, să exersezi.

Fă acest exercițiu cu patru înregistrări și apoi verifică ce face aplicația SAGA C cu aceste informații.

Inregistrarea documentelor

Inregistrarea documentelor

Dacă le-ai făcut, hai să vedem ce face aplicația pentru tine.
1. Alegem Operatii/Registru de casa, iar în fereastra care se deschide vedem registrul de casă completat.

Registrul de casa

Registrul de casa

Acum apasă pe butonul din stânga jos Registru.

Tiparire registrul de casa

Tiparire registrul de casa

Bifează „Înregistrări din perioada” (în cazul nostru septembrie 2017) și lasă selectat Vizualizare, apoi apasă Accept.

Vizualizare registrul de casa

Vizualizare registrul de casa

Acum avem pe ecran Registrul de casă, pe care când dorim îl putem lista.
Închide ferestrele deschise și mergem mai departe.
2. Alegem Situatii-Listari/Fise conturi. În fereastra are se deschide alegem pe rând conturile cu care am lucrat:
371 – Marfuri
401.00001 SC ABC SRL (furnizor)
4111.00001 SC XYZ SRL (client)
5311 Casa în lei
707 Venituri din vânzare mărfuri

Alegem luna septembrie 2017, apoi contul dorit și apăsăm pe butonul Tipărire, apoi Accept. Luăm fiecare cont pe rând.
Iată cum apare fișa coontului 371.

Fisa contului 371

Fisa contului 371

Repetați operațiunea și pentru celelalte conturi.
După cum vedeți fișele sunt completate pentru tine sau contabilul tău.
Tot ce ai făcut a fost să introduci datele de pe documentele contabile justificative.

În încheiere să generăm balanța de verificare și să vedem câte secunde ne ia.
Alegem Situatii-Listari/Balante. În fereastra care apare debifăm „Total rulaje” și bifăm „Analitică”. Verificăm să fie luna septembrie 2017 în cazul nostru.

Alege optiuni de vizualizare/tiparire

Alege optiuni de vizualizare/tiparire

Apăsăm Accept, apoi Tipărire și iar Accept. Iată că apare balanța de verificare.

Vizualizare balanta de verificare

Vizualizare balanta de verificare

Ați cronometrat? Câte secunde a durat? Atât vă ia generarea unei balanțe de verificare și tot atât și contabilului tău, dacă ai unul.

Te încurajez să exersezi.
În următorul articol îmi propun să explic mai pe înțelesul tuturor ce este balanța de verificare și la ce folosește.

Anunțuri
Publicat în Contabilitate | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

Despre planul de conturi

Cum pot învăța planul de conturi?, este o întrebare care frământă pe mulți cititori ai acestul blog.
Înainte de a răspunde la această întrebare, să vedem ce este planul de conturi?
Planul de conturi este o listă cu coduri numerice care se folosesc în contabilitate la evidența contabilă.
Pentru a asigura o evidență contabilă pentru toate societățile comerciale și pentru a putea centraliza datele la nivel național se impune folosirea unui sistem unic de evidență contabilă.

Planul de conturi este stabilit prin lege.
Fiecărui cont îi corespunde:
– codul numeric
– denumirea
– tipul (Activ, Pasiv, Bifuncțional).

În general aplicațiile informatice pentru evidență contabilă au inclus și planul de conturi. Acest lucru este valabil și pentru aplicația SAGA C.

Planul de conturi trebuie învățat pe de rost?
Răspunsul este: Nu. Nu are rost să-l înveți pe de rost. În practică se folosesc doar o parte din conturi. Apoi pe măsuri ce le folosești lună de lună ajungi să le reții fără greutate.

Planul de conturi poate fi răsfoit oricând în aplicație. Mai mult poate fi completat cu conturi noi analitice.

Structura conturilor
Dacă răsfoiți planul de conturi veți observa forma codului numeric al contului, de forma „abc” sau „abcd”.

Planul de conturi

Planul de conturi

Primele trei cifre reprezintă contul sintetic, iar a patra analiticul de gradul I al contului. Analiticele sunt subconturi. Gradul arată nivelul subconturilor.

Aplicația SAGA C permite și adăugarea de conturi analitice de gradul II, definite de utilizator. Forma lor este de tipul „abcd.00001”, „abcd.00002” …, sau „abc.00001”, „abc.00002” … Cele mai utilizate sunt analiticele pentru conturile 401 – Furnizori, 4111- Clienți, 371 – Marfuri.

Aplicația SAGA C ne poate ajuta și în această situație. Atunci când definim un furnizor noi este creat și un analitic de grad II corespunzător, de forma 401.00001 SC ABC SRL.

Din meniul Fisiere alegem Furnizori. În fereastra care se deschide putem defini furnizorii cu care lucrăm.

Adauga furnizori

Adauga furnizori

În imaginea cu planul de conturi se poate observa contul 401.00001 SC ABC SRL pe care l-am creat. În același mod putem defini clienții cu care lucrăm. Aplicația SAGA C generează automat un analitic corespunzător. Din meniul Fisiere se alege Clienti, apoi în ferestra care se deschide definim un nou client. Apăsăm butonul Adauga și conpletăm cânpurile cerute, apoi salvăm.

Adauga clienti

Adauga clienti

De reținut.
Înregistrările contabile se fac doar pe conturile analitice pentru ca sumele centralizate pe contul sintetic să fie corecte.
De pildă, nu este indicat să începi să faci înregistrări direct pe conturile 401-furnizori, 411-clienți, 371-mărfuri, iar mai târziu să definești analitice pentru aceste conturi și să lucrezi pe ele.

Nu trebuie să vă așteptați ca cineva să prevadă absolut toate greșelile pe care le puteți comite, însă prin exerciții puteți singuri să verificați dacă ceea ce faceți este corect sau nu.

Cel mai ușor este să definiți o societate de pe care să testați toate înregistrările până când vă obișnuiți cu ele.

Despre corespondența conturilor voi scrie în următorul articol. Până atunci vă doresc succes.

Descărcați aplicația SAGA C și jucați-vă cu ea.

ATENȚIE!
Nu folosiți opțiunea Actualizare automată.

Publicat în Contabilitate | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Programul de contabilitate SAGA C

M-am gândit ca în articolul de astăzi să prezint pe scurt caracteristicile programului de contabilitate SAGA C. Este un program pe care îl folosesc de mulți ani și mă împac foarte bine cu el. Îmi place pentru că este ușor de folosit și funcționează foarte bine. Programul este gratuit, însă actualizările și asistența, pentru cei ce doresc, nu sunt gratuite. Deși folosesc programul de mai bine de 10 ani am lucrat pe aceeași versiune fără să-l actualizez. Nu-i obligatoriu să-l actualizezi, însă dacă ai ales să-l actualizezi nu mai poți renunța și nu mai ai acces la baza de date. Pentru a evita acest lucru este bine să aveți mereu o copie a versiunii cu are lucrați și să salvați periodic baza de date și într-o altă locație pentru siguranța datelor.

Cel mai mare avantaj este că această aplicație poate fi folosită chiar și de administratorii sau persoanele care doresc să învețe cum se ține o evidență contabilă. Nu vă lasați intimidați de multele opțiuni pe care le are. Puteți folosi doar o parte dintre aceste opțiuni.

Datele de mai jos sunt preluate de pe site-ul dezvoltatorului. Ultima versiune care este disponibilă este 3.0 490.

SAGA C. este o soluție care permite informatizarea activității contabile pentru firme mici și mijlocii, cabinete de contabilitate sau contabili independenți.
Programul este gratuit si nu contine limitari.

CONTINE:
Contabilitate financiară (fișe de cont, balanțe, registrul jurnal, registrul inventar, bilant cu generarea fișierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit, declarațiile 100, 101, 392, 094).
Imobilizări.
Clienți / Furnizori (situații facturi, scadentar, situație avize de expediție, jurnale, declarațiile 300, 301, 390, 394).
Casa (lei, valută) / Banca (lei, valută) / Deconturi.
Salarii (cu generarea declarațiilor în format electronic și a registrului de evidență, plata pe card).
Producție (inclusiv pe baza de rețetar și/sau comenzi).
Operații interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire, transferuri, inventariere etc.).
Suport pentru operațiuni în valută (intrări, ieșiri, calcul diferențe de curs).
Urmărire pe centre de profit, situații grafice.
Suport pentru legătura cu case de marcat în regim printer fiscal (Datecs, Euro, Elka, Eltrade, Optimus, Samsung, Daisy, CHD).

AVANTAJE:
Actualizare rapidă la modificările legislative.
Multi-firmă, Multi-user.
Accesare simultană a acelorați opțiuni de program, prin rețea.
Ușurință în asimilare și utilizare.
Extrem de manevrabil.
Rapid si robust.
Ajutor interactiv.

Descărcați aplicația și jucați-vă cu ea ca să învățați cum să o folosiți. Aveți curaj și treceți ca acțiune. Nu aveți nimic de pierdut, ci doar de câștigat.
Succes!

Publicat în Contabilitate | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Principiul de acțiune al remediilor homeopate

Am discutat în articolele precedente modul în care se prepară remedile homeopate. În articolul de față voi prezenta pe scurt principiul de acțiune al remediilor homeopate. Bibliografia pe care o avem la dispoziție este bogată și nu o pot rezuma într-un articol ca acesta. Rămâne ca cei interesați să aprofundeze singuri acest domeniu.

Homeopatia este o formă a medicinei alternative în care sunt folosite remedii prescrise nu pe baza diagnosticelor stabilite, ci pe baza suferințelor manifestate de paciență.
Unele voci din comunitatea științifică reduc efectele remediilor homeopate la efectul placebo. Uită însă că remediile sunt utilizate cu succes și pe animale, care nu răspund la efectul placebo.

Mai putem defini homeopatia ca o formă de medicină complementară care pornește de la premisa că simptomele fizice sunt încercări de apărare ale organismului.

Medicina alopată are ca obiectiv scăderea simptomului, ceea ce este corect în momentul în care simptomul devine exagerat. Homeopatia administrează remedii – (care în doze toxice produc aceleași simptome cu boala) – în doze mici homeopate, adică în diluții atât de mari încât în soluția respectivă nu mai rămâne aproape nici o moleculă din substanța primă, ci doar informația acesteia, incriptată în clusterele solventului.

Răspunsul la felul cum este incriptată informația în apă îl dau cercetările de biologie, epigenetică și fizică cuantică din ultimii ani.

Masaro Emoto prin cercetările și fotografiile sale a demonstrat că apa își organizează moleculele în așa-numitele clustere nu numai prin dizolvarea în ea a unor substanțe, ci și sub acțiunea unor cânpuri energetice care acționează asupra ei, cum ar cu cele magnetice, electromagnetice sau sonore. S-a constatat chiar și acțiunea gândurilor asupra structurii apei.

Homeopatia folosește diluții încărcate energetic, în care substanța inițială nu mai are efecte chimice, ci doar informaționale. Aceste efecte informaționale ale acestor substanțe se resimt atât în zona organică a corpului uman, cât și în cea informațională a psihicului.

Principiul de funcționare al homeopatiei se bazează pe informație și pe faptul că modificarea informației din organismul nostru se răsfrânge asupra caracteristicilor energetice ale sistemului. Prin administrarea unui remediu homeopat se urmărește introducerea în sistem a informației corecte, nedeformată de erorile de interpretare sau greșeli cognitive.

Să reținem că orice tip de câmp electromagnetic din mediul înconjurător afectează negativ sistemul energetic al organismului, favorizând apariția bolii sub diverse forme. Pentru refacerea echilibrului energetic perturbat este nevoie de a se interveni la același nivel. Acest lucru îl face homeopatia.

Publicat în homeopatie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Prepararea remediilor homeopate (II)

În articolul precedent am discutat despre cum se prepară diluțiile din materii prime solubile în solventul folosit, apă sau alcool. Astazi vom explica cum se prepară diluțiile din materii insolubile, cum ar fi metalele. Metoda folosită se numește a frecării sau a triturării.

Ce este triturare?

Câns substanța folosită ca materie primă este insolubilă, aceasta se pune într-un mojar, în care se adaugă o cantitate anume de pudră de zahăr și se freacă cu un pistil până când se transformă în pulbere bine amestecată. Aceasta reprezintă prima diluție. În continuare se ia 1 parte din praful obținut și se amestecă cu 9 părți de zahăr în cazul diluțiilor decimale sau 99 părți de zahăr în cazul diluțiilor centezimale. La fiecare etapă se impune frecarea îndelungată a materiei din mojar.

De remarcat este faptul că după a treizecea triturație, praful obținut pentru prepararea diluțiilor următoare poat fi dinamizat în solvent. În continuare se respectă procedura descrisă în articolul precedent.

Pentru diluțiile produse din materii organice se poate folosi metoda protrivită în funcție de solubilitatea în solvent.

Cam atât despre diluțiile din care se prepară remediile homeopate. După cum vedeți aceste diluții agitate (dinamizate) nu au nimic de a face cu magia, ocultismul, sau new age. Faptul că, după criteriile științifice actuale, nu se poate înțelege cum are loc amplificarea acțiunii remediului la diluții tot mai mari, nu înseamnă că putem nega observația. Efectele remediilor homeopate sunt vizibile și acționează chiar și în cazurile în care madicina alopată îl abandonează pe bolnav.

Remediile homeopate se pot administra sub mai multe forme:
pentru uz intern: prafuri, granule, pastile, siropuri. Mai nou au apărut și sub formă de fiole.
pentru uz extern: unguente, uleiuri, diluții de fitină (tinctură), sprayuri.

Vom continua seria noastră de articole despre explicarea homeopatiei pe înțellesul tuturor.

Publicat în homeopatie | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Prepararea remediilor homeopate

Există multe tehnici ieftine și la îndemână și prin care ne putem trata, însă le ignorăm și preferăm să dăm o mulțime de bani pe medicamente sintetice. Este bine să ne îndreptăm atenția către această medicină alternativă, din care face parte și homeopatia. Vom prezenta în articolul de față cum sunt preparate remediile homeopate.

Materia Medica homeopată este compusă în proporție de 70-80% din remedii de origine vegetală, alte 20% din remediile homeopate sunt preparate din minerale, achizi, baze și alte substante chimice, iar 5% provin din surse de origine animală sau organică.

Așa cum am amintit în articolul precedent, unul din principiile de bază în homeopatie este diluția materiei prime de foarte multe ori. Această metodă de micșorare a gradului de concentrație a substanței inițiale se numește diluție sau potențare a preparatului. Diluțiile sunt de două feluri decimale, notate cu D și centezimale, notate cu C.

Aceste litere sunt urmate de un număr ce arată numărul zecilor sau sutelor de diluari.

Diluțiile remediilor homeopate se împart în patru grupe:
– diluții slabe D3 – C3
– diluții medii C6 – C12
– diluții înalte C30 – C100
– diluții foarte înalte, peste C100.

Cum se prepară diluțiile.

Dacă materia primă este vegetală, planta recoltată în întregime este macerată într-un recipient și se amestecă în proporție 1:1 sau 1:2 cu alcool etilic 96% și se lasă la macerat 1-2 săptămâni. Produsul obținut se numește tinctură sau fitină. Concentrația ei corespunde primei diluții decimale. Tincturile se folosesc și în ratamentele fitoterapeutice. De aici înainte procedura este specifică homeopatiei.

Cum se obții remediile.

Petru următoarea diluție decimală se ia 1 ml de tinctură (fitină) și se amestecă cu 9 ml de alcool sau apă. Astfel se obțin 10 ml de soluție, dar cu o concentrație de zece ori mai slabă. Recipientul cu această soluție se agită puternic cel puțin câteva minute, pentru omogenizare cât mai bună. Conform observațiilor lui Hahnemann puterea de acțiune a preparatului crește în urma agitării, sau dinamizării, sau potențării, în timp ce însușirile toxice ale materiei prime se diminuează.

Hahnemann nu a putut explica principiul potențării, ci doar a constatat că el există. Nici astăzi nu este ușor de acceptat, deși noile descoperiri din fizica cuantică, biologie, genetică, epigenetică și chimie înlesnesc mult înțelegerea acestui fenomen.

Deși Masaro Emoto a demonstrat că apa are memorie și păstrează informația mediilor prin care a trecut în structura clusterelor moleculare, cei mai mulți medici, bioogi și chimiști refuză să accepte această evidență. În asemenea condiții nu-i de mirare că homeopatia are mulți adversari.

Soluția obținută se va marca cu 2x sau D2, Nivelul diluarii remediului se va scrie după denumirea lui latină: ex. Calcarea bromata D2.

Toate diluțiile următoare se obțin în mod asemănător. Din ultima diluție se ia 1 ml de soluție și se amestecă cu 9 ml de solvent (alcool sau apă). Și precedeul se repetă ca la diluția precedentă.

În cazul diluțiilor centezimale, procedeul este identic doar că 1 ml de fitină se amestecă cu 99 ml solvent. După ce a fost agitat corespunzător diluția se va nota cu 1 CH.

Acest mod de preparare a diluțiilor a fost folosit de Hahnemann, fapt pentru care diluțiile primesc după C și un H.

Există mai multe tipuri de preparate homepatice. Unul din cele mai folosite sunt cele sub formă de granule. Garanule mici de zahăr sunt îmbibate în diluția corespunzătoare.

După cum se poate observa și înțelege, în prepararea remediilor homeopate nu există nimic magic sau ascuns. Dinamizarea, potențarea sau energizarea este pur și simplu agitarea soluției pentru omogenizare. Nimic mai mult. Precizez acest lucru pentru că există multe persoane religioase care atunci când aud de energizare sau potențare intră în panică, pentru că nu înțeleg fenomenul, sau mai bine zis leagă „energizarea” de cine știe ce tehnici „magice”.

Așa cum aminteam la început, o serie de remedii sunt preparate din materii prime insolubile, precum metalele. În articolul următor vom explica cum se prepară remediile ce au la bază materii insolubile.

Păstrați-vă mintea deschisă!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 1 comentariu

Despre homeopatie (II)

Deși homeopatia ca știință se practică de peste 200 de ani, totuși puțini sunt cei care au auzit de ea și foarte puțini cei care apelează la ea.
Din nefericire, există multe persoane care consumă timp, energie și bani ca să scrie articole și cărți denigratoare la adresa tehnicilor de terapie alternativă, inclusiv la adresa homeopatiei. Sunt oamenii care răspândesc de cele mai multe ori cu bună știință falsuri și dezinformări. Alții pun în opoziție homeopatia cu credința religioasă, terapia cu teologia, deși au domenii de acțiune și scopuri diferite.

Hai să vedem cum a apărut homeopatia modernă.

Bazele moderne ale homeopatiei au fost puse de medicul german Samuel Hahnemann, născut pe 10 aprilie 1755, în orașul Meissen. Încă din școală s-a remarcat prin interesul său pentru studiu, în special medicina, farmacologia și limbile străine. După 1775 urmează cursurile Universității din Leipzig, pe care le continua la Universitatea din Erlangen, Olanda. După 10 ani de practică medicală, Hahnemann era deja cunoscut și se bucura de popularitate în multe orașe în care activa.

Un moment decisiv în viața sa l-a reprezentat decizia de a traduce cartea lui Kullen, Materia Medica, care a jucat un rol important în nașterea homeopatiei.

Hahnemann s-a remarcat printr-un puternic spirit de sacrificiu pe tărâmul medicinei. A început să testeze pe el mai multe remedii pentru a putea mai târziu să le clasifice. Pe când preda la Universitatea din Leipzig, în aceste cercetări s-au implicat atât colegi cât și studenți ai săi. Așa au fost studiate primele 60 de remedii homeopatice, care au fost incluse în 4 volume intitulate „Materia Medica Pura”.

El a observat că efectul tratării unei boli concrete cu același preparat diferă foarte mult de la un pacient la altul. Gradul de eficacitate al aceluiași remediu se manifesta în dependență cu exteriorul și înfățișarea omului, de trăsăturile lui psihice, cu preferințele alimentare, precum și cu mediul înconjurător în care trăia persoana respectivă. Era evident faptul că unul și același remediu acționează la fel de eficient, de regulă asupra oamenilor care au aceleași trăsături fizice și psihice. Astfel, prin homeopatie se tatează pacientul și nu o boală anume, se tratează omul ca întreg și nu doar o parte din el, un organ.

Mai mult, Hahnemann a constatat că cu cât dilua mai tare o substanță, cu atât mai mult scădea toxicitatea ei. În schimb creștea efectul terapeutic. Apoi a descoperit un alt fenomen uimitor. Proprietățile curative ale remediilor preparate deveneau mai puternice dacă recipientul în care se dilua substanța era agitat mai puternic un timp mai îndelungat.

Principiile homeopatiei sunt:
1. Similarul tratează similarul.
2. Pentru obținerea remediului este nevoie de o diluare cât mai mare a substanței și agitarea recipientului un timp mai îndelungat. Această fază este denumită potențare.
3. Pentru a fixa tipul constituțional al remediilor este necesar ca acestea să fie experimentate pe un grup de oameni sănătoși.

Hahnemann a murit la Paris la 2 iunie 1843, la vârsta de 88 de ani.
Mulca începută de el a fost dusă mai departe de alți meddici renumiți.

Publicat în homeopatie, Sanatate | Etichetat , , , | Lasă un comentariu